támbă, támbe, s.f. (reg.) vițel slab; om prost, nătâng. Vezi definitia »

ARMÚRĂ s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui războinic medieval. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură ale unei țesături. 3. Înveliș protector de cablu electric. 4. Armatură. [< fr. armure]. Vezi definitia »

PERMANÉNȚĂ s. f. însușire a unui lucru, a unei acțiuni etc. de a fi permanent(ă). ♦ în ~ = permanent, continuu. ◊ birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere. (< fr. permanence) Vezi definitia »

ELECTROLUMINESCÉNȚĂ s.f. Luminescență produsă sub acțiunea unei descărcări electrice într-un gaz rarefiat. [Cf. fr. électroluminescence, germ. Elektroluminiszenz]. Vezi definitia »

picăturícă, picăturéle, s.f. 1. (pop.) picătură mică. 2. (înv.) pată roșie de vărsat. Vezi definitia »