pricepătór, pricepătoáre, adj. (înv.) 1. (despre oameni) care are pricepere, care pricepe și pătrunde cu mintea; priceput. 2. (despre oameni) care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu, care își cunoaște bine meseria; competent, iscusit, îndemânatic, abil. Vezi definitia »

ȘTEMUITÓR s. n. daltă cu vârful bont, folosită pentru ștemuire. (< ștemui + -tor) Vezi definitia »

PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector. Vezi definitia »

EXSICATÓR s.n. Aparat de laborator, alcătuit dintr-un vas de sticlă acoperit cu un capac ce se poate închide ermetic și care permite uscarea substanțelor. [< fr. exsiccateur]. Vezi definitia »

RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur. Vezi definitia »