FINÁLĂ s.f. 1. Întâlnire care constituie sfârșitul decisiv al unei competiții. 2. Ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale]. Vezi definitia »

zúlă s. f. – În expresia a face zulă, a fura. Origine necunoscută. Este cuvînt de Arg., ca și der. zuli, vb. (a fura). Chiar dacă semantismul este obscur, cum se întîmplă adesea cu metaforele argotice, este posibil să fie vorba de același cuvînt zulie „gelozie”, v. aici; uneori acesta apare (de ex. la Gane) cu forma zulă. Vezi definitia »

CÚLPĂ s.f. Greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unui fapt pedepsit de lege; vină. [< lat. culpa, cf. fr. coulpe]. Vezi definitia »

SÍRMĂ s. f. (ant.) mantie mare în tragedia greacă la actorii care interpretau roluri de zei. ◊ haină lungă cu trenă la grecii antici. (< fr., gr. syrma) Vezi definitia »

PÍCĂ¹ s. f. ciudă, pizmă, ranchiună. (< germ. Pike) Vezi definitia »