Definita cuvantului finală
FINÁLĂ s.f. 1. Întâlnire care constituie sfârșitul decisiv al unei competiții. 2. Ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu finală
DERIVÁBILĂ adj. (mat.) funcție ~ = funcție care admite o derivată. (< fr. dérivable) Vezi definitia »
papalúdă, papalúde, s.f. (reg.) 1. rândunică de noapte; caprimulg, strigă, văcăraș. 2. lipitoare. Vezi definitia »
láviță (lávițe), s. f. – Pat de scînduri, culcuș. – Var. laiță. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, țig. lavica. – Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobilă sau bănci). Vezi definitia »
ÉPOCĂ s.f. 1. Perioadă, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. ◊ A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă. 2. Timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic la aceleași condiții). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epohă s.f. / < fr. époque, it. epoca, cf. gr. epoche – timp de oprire]. Vezi definitia »
sucăleálă, sucăléli, s.f. (reg.) răsuceală. Vezi definitia »