evréu (evréi), s. m. – Persoană de religie mozaică, israelit. – Var. ebreu, ovrei. Ngr. Ἐβραιος. Sec. XVII. Var. din lat. (sec. XIX); și ovrei, din ngr. Ὀβραῖος. – Der. evreică (var. ovreică), s. f. (femeie care face parte din neamul evreilor); evreesc (var. ovreesc), adj. (ebraic); evreește (var. ovreește), adv. (ca evreii); evreime (var. ovreime), s. f. (totalitatea evreilor). Vezi definitia »

Procedeu/Metoda prin care apa din fructe este inlocuita cu miere de albine, sau zahar. Scopul acestei metode este de a fi prelungita perioada de timp in care fructul se poate consuma fara a se deprecia/fermenta/mucegai. Metoda este folosita din antichitate Vezi definitia »

anșenéu s.n. Efect cinematografic constând din înlocuirea gradată a unei imagini cu alta, prin suprapunerea lor temporară; înlănțuire. (< fr. enchaîné) Vezi definitia »

TUȘÉU s.n. 1. (Med.) Palpare a unui organ, spre a se constata starea sănătății lui; tact. ♦ Senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe. 2. Fel de a executa o bucată muzicală la un instrument cu claviatură. 3. Fel de a aplica culorile în pictură; tușă (I,1) [în DN]. [< fr. touché]. Vezi definitia »

LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais]. Vezi definitia »