CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din tc. çolak. Vezi definitia »

GEAC s.n. (Mar.) Pavilion național de dimensiuni mici, ridicat de navele unor state la proră în timpul cât sunt acostate sau staționează la ancoră. [Var. jack s.n. / < engl. jack]. Vezi definitia »

RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac. Vezi definitia »

poleác (poléci), s. m. – Polonez. Sl. poljakŭ, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. Înv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, și polonez, s. m. – Der. polcă, s. f. (Mold., jachetă, pieptar), din pol. polka „poloneză”, cf. rut. poljka „haină lungă” (Tiktin); polcuță, s. f. (Mold., vestă); polecesc, adj. (înv., polon); poloșe (var. polușe), s. f. (oaie de rasă polonă). – Cf. leah. Vezi definitia »

mingeác (-curi), s. n. – 1. Vagin. – 2. Damă la jocurile de cărți. Țig. minğ (Graur 170; M. L. Wagner, BF, X, 15; Juilland 168), cf. tc. minca. Cuvînt de argou. Vezi definitia »