ZGẤTIE, zgấtii, s. f. ~; denumire dată unui copil capricios, mofturos, năzuros. (din zgâț-, prob. cuv. identic cu zgatie) Vezi definitia »

ÚNCIE s.f. 1. A douăsprezecea parte dintr-o livră la romani. 2. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 28,349 g, folosită în țările anglo-saxone. [Gen. -iei. / cf. lat. uncia, fr. once]. Vezi definitia »

COLPOREXÍE s. f. ruptură a peretelui vaginal. (<fr. colporexie) Vezi definitia »

IMUNDÍȚIE s. f. (Livr.; adesea fig.) Murdărie foarte mare; imundicitate. – Din it. immondizia. Vezi definitia »

COLOCÁȚIE s. f. 1. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele. 2. (jur.) înscriere a creditorilor în ordinea în care aceștia trebuie să plătească. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagmă. (<fr. collocation) Vezi definitia »