Definita cuvantului colocație
COLOCÁȚIE s. f. 1. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele. 2. (jur.) înscriere a creditorilor în ordinea în care aceștia trebuie să plătească. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagmă. (<fr. collocation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu colocație
CATEGORÍE s.f. 1. Noțiune fundamentală care reflectă cele mai generale și esențiale laturi, însușiri, trăsături ale obiectelor și fenomenelor și relațiile dintre ele. 2. Grup de ființe, de obiecte, de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. ♦ Grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită după greutatea corporală a sportivilor, după performanțele realizate sau după vârstă. [Gen. -iei. / < fr. catégorie, cf. gr. kategoria]. Vezi definitia »
POLICOLÍE s.f. Producere de fiere în cantitate prea mare. [< fr. polycholie, cf. gr. polys – numeros, chole – fiere]. Vezi definitia »
DÁNIE, danii, s. f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. ◊ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije. Vezi definitia »
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. Vezi definitia »
GALACTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezență a galactozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. galactosémie]. Vezi definitia »