ORÁRIU s. n. v. orar¹. Vezi definitia »

balgíu, balgíi, s.m. (înv.) turc strângător de miere pentru Poarta Otomană. Vezi definitia »

TRIPÚDIU s. n. 1. (ant.) dans ritmic al preoților salieni din Roma antică. 2. (fig.) sărbătoare mare, manifestație zgomotoasă. ◊ exuberanță, exultare. (< lat. tripudium) Vezi definitia »

interviu, interviuri s. n. (intl.) declarație dată la poliție, la procuratură sau în fața instanței de judecată. Vezi definitia »

PARTICÍPIU s.n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr și având valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium]. Vezi definitia »