VIRULÉNȚĂ, virulențe, s. f. Însușirea de a fi virulent; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecțioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia. Vezi definitia »

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure. Vezi definitia »

BALÉNĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Nume dat unor mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, răspîndite în toate oceanele, dar mai ales în zonele reci și temperate cuprinzînd peste 80 de specii, cele mai mari atingînd lungimea de 30 (33) m și greutate de 150 (160) t, avînd în loc de dinți niște lame cornoase lungi (fanoane), corpul fusiform și membrele anterioare transformate in lopeți. Se vînează pentru carne, grăsime, fanoane și piele. Cea mai cunoscută specie este b. albastră (Balenoptera musculus). 2. Lamelă flexibilă, fabricată din fanoane de b. (1), din oțel, din materiale plastice etc., folosită la confecționarea corsetelor, a umbrelelor, la fixarea gulerelor cămășilor etc. Vezi definitia »

SPÁTĂ s.f. Bractee care acoperă florile în faza de boboc. [< lat. spatha, cf. fr. spathe]. Vezi definitia »

PERIBLASTÚLĂ s. f. rezultatul segmentării oului la animalele plurivalente. (< fr. périblastule) Vezi definitia »