BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic. Vezi definitia »

bizon mioritic expr. (pub., iron.) omul de pe stradă, cetățeanul de rând / obișnuit. Vezi definitia »

MELISMÁTIC, -Ă I. adj. (muz.; despre compoziții) cu melisme, de coloratură. II. s. f. totalitatea ornamentelor într-o compoziție; arta de a compune cu melisme. (< fr. mélismatique) Vezi definitia »

HIPERALGÉZIC, -Ă, hiperalgezici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. – Din fr. hyperalgésique. Vezi definitia »

PRÚSIC adj. (În sintagma) Acid prusic = acid cianhidric. – Din fr. prussique. Vezi definitia »