TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură]. Vezi definitia »

șofrănár, șofrănári, s.m. (înv.) negustor. Vezi definitia »

PULMONÁR, -Ă adj. Referitor la plămâni; al plămânilor. [< fr. pulmonaire, cf. lat. pulmonaris]. Vezi definitia »

RETROBULBÁR, -Ă adj. înapoia globului ocular. (< it. retrobulbare) Vezi definitia »

ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar. Vezi definitia »