ANTIVOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care atenuează sau oprește starea sau senzația de vomă; antiemetic. [Cf. fr. anti-vomitif]. Vezi definitia »

naív (naívă), adj. – Ingenuu. Fr. naïf, cu fonetismul f. naïve. – Der. naivitate, s. f., din fr. naïveté. Vezi definitia »

ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. Vezi definitia »

EXTRACTÍV, -Ă adj. Care extrage, care servește la extragerea unor substanțe. ◊ Industrie extractivă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra. [< fr. extractif]. Vezi definitia »

POTESTATÍV, -Ă adj. (jur.) care depinde de una dintre părțile contractante. (< fr. potestatif) Vezi definitia »