Definita cuvantului postelnic
POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlnikŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu postelnic
LITOSTÁTIC, -Ă adj. (despre presiunea exercitată asupra rocilor) care se datorează greutății straturilor acoperitoare, fiind aceeași în toate direcțiile. (< fr. lithostatique) Vezi definitia »
HIDROACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la hidroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază producerea și propagarea sunetelor în apă. (< fr. hydroacoustique) Vezi definitia »
SÚDIC, -Ă adj. De (la) sud; spre sud; meridional. [< sud + -ic]. Vezi definitia »
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. Vezi definitia »
MERTÍC, mertice, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. rație, porție de mâncare. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. și: merticuri] – Din magh. mérték. Vezi definitia »