ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, în formă de brâu rotund, care înconjură o coloană la bază și sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus). Vezi definitia »

INFLEXIONÁL, -Ă adj. referitor la inflexiune. ♦ (mat.) tangentă ~ă = tangentă a unei curbe în punctul de inflexiune. (< fr. inflexionnel) Vezi definitia »

CONTINENTÁL, -Ă adj. care aparține unui continent; referitor la continent. ♦ climă ~ă = climă temperată, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variații de temperatură între vară și iarnă și cu ploi de vară; platou ~ = zonă submarină din apropierea coastelor. (< fr. continental) Vezi definitia »

MENINGEÁL, -Ă adj. Al meningelor, meningian. [Pron. -ge-al. / < germ. meningeal]. Vezi definitia »

CVADRIPÁL, -Ă adj. (despre elice) cu patru pale. (< fr. quadripale) Vezi definitia »