PREPÚS², -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune. Vezi definitia »

TRÓMBUS s. n. cheag de sânge în vene sau în artere. (< fr., lat. thrombus) Vezi definitia »

BRENNUS, conducător celt legendar, i-ar fi învins pe romani la Allia și ar fi ocupat Roma (387 î. Hr.), cu excepția Capitoliului, salvat, potrivit legendei, de gîștele sacre. Vezi definitia »

LÚPUS s. n. dermatoză (a feței) de natură tuberculoasă, manifestată prin plăgi și noduli care distrug țesuturile. (< fr., lat. lupus) Vezi definitia »

NÓUS s.n. (Fil.) Principiu inteligent care a plăsmuit lumea în filozofia greacă. ♦ (În concepția filozofică a lui Anaxagora) Noțiune care desemnează substanța de sine stătătoare, generatoare a mișcării, vieții, ordinii din lumea materială. [< gr. nous – spirit, rațiune]. Vezi definitia »