EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește – Din fr. épigénétique. Vezi definitia »

SIMBÓLIC, -Ă, simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s. f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care servește de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează. 2. S. f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificație simbolică (1); simbolistică. 3. S. f. Teorie generală asupra simbolurilor (în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale). 4. S. f. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik. Vezi definitia »

VACCÍNIC, -Ă adj. (Biol.) Cu vaccin. [< fr. vaccinique]. Vezi definitia »

CAÚSTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanțe) Care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (Fig.) Mușcător, ironic, răutăcios, satiric. // s.n. Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile animale și vegetale, pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzător]. Vezi definitia »

CENOGENÉTIC, -Ă adj. 1. (biol.; despre caractere) care dispare în perioada adultă. 2. de origine recentă. (< fr. cénogénétique) Vezi definitia »