FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. ◊ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis) Vezi definitia »

MONAHÁL, -Ă adj. de monah; călugăresc. (după fr. monacal) Vezi definitia »

ȚIMBÁL s. n. v. țambal. Vezi definitia »

POSTMENSTRUÁL, -Ă adj. care urmează menstruației. (< fr. postmenstruel) Vezi definitia »

RAL s.n. Zgomot caracteristic al respirației în afecțiunile bronhiilor sau ale plămânilor. ♦ Zgomot produs de respirația unui muribund. [Pl. -iuri. / < fr. râle]. Vezi definitia »