clápă (clápe), s. f. – 1. Capac, astupătoare. – 2. Tastă, tușă. – 3. Valvă. – 4. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului. – 5. La rindea, lama de metal. – Mr. clapă. Ngr. ϰλάπα (Meyer, Neugr. St., IV, 35; Bogrea, Dacor., I, 263; DAR), în care prin intermediul bg. klapa (Conev 63), și în acelați timp prin germ. Klappe. Vezi definitia »

brișcă (briște), s. f. – Trăsurică, șaretă. Pol. bryczka, ceh., rus., bg. brička (Cihac, II, 29; Berneker 93). Vezi definitia »

cóldără, cóldăre, s.f. (reg.) plapomă, obial. Vezi definitia »

TRAHEOMICÓZĂ s.f. Boală a plantelor, cauzată de unele ciuperci, care astupă vasele conducătoare, provocând vestejiri totale. [< fr. trachéomycose]. Vezi definitia »

ARÍSTĂ (‹ lat. arista „spic”) s. f. (BOT.) Organ filiform, tare, care ia naștere din vîrful sau din spatele paleii sau al glumei (ex. la ovăz, la grîu). Vezi definitia »