PLESCĂÍT, plescăituri, s. n. 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul-gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admirația. 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare; plescăire, plescăitură; pleoscăit. 3. (Rar) Pocnet. – V. plescăi. Vezi definitia »

PRÓSIT interj. Urare care se face când se închină un pahar de vin la un toast etc. și care înseamnă „să vă fie cu noroc”. [Var. prozit interj. / < lat. prosit, pers. 3 conj. de la prodesse – a fi util, folositor]. Vezi definitia »

tăbârcít, tăbârcítă, tăbârcíți, tăbârcíte, adj. (reg.) 1. mototolit; boțit; înghesuit, strâns. 2. cocoșat de bătrânețe. Vezi definitia »

ÎMPLETÍT², -Ă, împletiți, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubițe etc.) Reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucișat, încolăcit. – V. împleti. Vezi definitia »

BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când se sperie. Vezi definitia »