MALACOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluștele. (< fr. molacologie) Vezi definitia »

ANOMALÍE (‹ fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regulă; spec., abatere de la caracterul normal al contrucției sau formei unui organ, a unei părți a corpului sau a întregului organism; (în sens larg) malformație congenitală. ♦ A. de temperatură = abatere a temperaturii medii a unui punct față de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimică = deviație a conținutului în elemente chimice al unei porțiuni de teren față de fondul general al regiunii sau al scoarței terestre. ♦ A. geofizică = deviație a caracteristicilor geofizice, evidențiață prin măsurători pe o anumită suprafață, în raport cu fondul general al regiunii sau scoarței Pămîntului. ♦ A. magnetică = deviație a cîmpului magnetic al Pămîntului de la valorile normale. Poate fi: continentală (supr. 10-100.000 km²; ex. a.m. din Siberia de Est), regională (1-10 km²) și locală, datorată prezenței zăcămintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk. Vezi definitia »

CUTIREÁCȚIE s. f. test de stabilire a sensibilității unui individ față de o anumită substanță (microbi, toxine) prin inocularea în piele a unei mici cantități din această substanță. (< fr. cuti-réaction) Vezi definitia »

ALCOOLOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a alcoolului. (< fr. alcoolothérapie) Vezi definitia »

COSMOGENÍE s. fr. teorie referitoare la formarea universului. (< fr. cosmogénie) Vezi definitia »