Definita cuvantului pozitivism
POZITIVÍSM s. n. 1. Curent filozofic din sec. XIX-XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent în științele juridice care admite numai existența dreptului pozitiv, practic. 2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din fr. positivisme.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pozitivism
MONOLITÍSM s. n. caracter monolitic. (< fr. monolithique) Vezi definitia »
PAVLOVÍSM s.n. Orientare în medicină și psihologie bazată pe descoperirile lui Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară. [< fr. pavlovisme, cf. I. P. Pavlov – neurofiziolog rus]. Vezi definitia »
ANARHOINDIVIDUALÍSM s.n. Variantă a anarhismului, care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară și de la lupta pentru putere. [< rus. anarho-individualizm]. Vezi definitia »
LARINGÍSM s. n. contracție spasmodică a mușchilor laringelui. (< fr. laryngisme) Vezi definitia »
EZOTERÍSM s. n. Transmitere a unei doctrine, a unui ritual etc. numai unui număr restrâns de inițiați. – Din fr. ésotérisme. Vezi definitia »