BIFILÁR, -Ă adj. (despre circuite) cu doi conductori separați. ◊ (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele. (< fr. bifilaire, engl. biphilar) Vezi definitia »

hotar, hotare s. n. (înv.) nota cinci. Vezi definitia »

pilár (pilári), s. m. – (Banat) Negustor ambulant de zarzavaturi și alte mărfuri comestibile. Sb. piljar (Candrea). – Der. pilariță, s. f. (precupeață). Vezi definitia »

ȚIGLÁR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle¹ sau care acoperă clădirile cu țiglă¹. – Țiglă + suf. -ar. Vezi definitia »

MORTÁR s. n. amestec de var, ciment, nisip și apă, liant în zidărie. (< lat. mortarium) Vezi definitia »