Definita cuvantului oblic
ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, adj. 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. ♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oblic
ALÓGIC, -Ă adj. lipsit de logică. (< fr. alogique) Vezi definitia »
HELIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la heliografie. ◊ Hârtie heliografică = hârtie specială, acoperită pe o față cu un strat sensibil la acțiunea luminii, pe care se copiază la heliograf (1) [în DN] desene făcute pe hârtie de calc. [Cf. fr. héliographique]. Vezi definitia »
GEOMAGNÉTIC, -Ă adj. referitor la geomagnetism. (< fr. géomagnétique) Vezi definitia »
HEDONÍSTIC, -Ă, hedonistici, -ce, adj. Hedonist. – Din fr. hédonistique. Vezi definitia »
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. Vezi definitia »