GEOTAXÍE, geotaxii, s. f. Geotactism. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotaxie. Vezi definitia »

LAPIDÁȚIE s. f. lapidare. (< fr. lapidation, lat. lapidatio) Vezi definitia »

ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite, păstrând aceeași stare de agregare, în condiții fizice ce variază adecvat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. Vezi definitia »

XEROSTOMÍE s.f. Senzație de uscare a gurii, datorită unei insuficiente salivații. (din fr. xérostomie) Vezi definitia »

SATURÁȚIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă. ◊ Loc. adv. Până la saturație = a) până la completarea tuturor valențelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; p. ext. plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis. Vezi definitia »