Definita cuvantului praznic
PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu praznic
PANCROMÁTIC, -Ă, pancroamatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. Vezi definitia »
ANTIIZOSTÁTIC, -Ă adj. (despre fenomene) care acționează în sensul deranjării echilibrului izostatic al scoarței terestre. (< anti- + izostatic) Vezi definitia »
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique. Vezi definitia »
CIFLÍC, ciflicuri, s. n. (Înv.) Mică moșie sau fermă; conac (de moșie) – Din tc. çiflik, bg. čiflik. Vezi definitia »
crónic adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der., înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s. f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s. m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s. f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s. f., din fr.; cronometru, s. n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196. Vezi definitia »