MINÓR, -Ă, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor. Vezi definitia »

SEMIUȘÓR, -OÁRĂ, semiușori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Categorie semiușoară (și substantivat, f.) = categorie în care intră boxeri a căror greutate este între 57 și 60 kg și halterofili a căror greutate este între 57 și 62 kg. 2. S. m. Sportiv care aparține categoriei semiușoare (1). [Pr.: -mi-u-] – Semi- + ușor. Vezi definitia »

BLASFEMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care defăimează (sentimentele religioase). (< fr. blasphémateur) Vezi definitia »

MONTATÓR, -OÁRE s. m. f. montor. (< it. montatore) Vezi definitia »

lăcrămător, lăcrămători s. m. (intl.) părinte, tată. Vezi definitia »