LOCÁȘ, locașuri, s. n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință. ◊ Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lăcáș s. n.] – Din magh. lakás (după loc). Vezi definitia »

cosáș, cosáși, s.n. (pop.) 1. specie de lăcustă. 2. greiere-de-câmp. 3. specie de păianjen. 4. numele unui cântec. Vezi definitia »

BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș. Vezi definitia »

BARÍȘ s. n. 1. broboadă subțire și ușoară; maramă, testemel, tulpan. 2. stofă fină de lână. (după fr. barège) Vezi definitia »

SALONÁȘ, salonașe, s. n. Diminutiv al lui salon (1). – Salon + suf. -aș. Vezi definitia »