Definita cuvantului locaș
LOCÁȘ, locașuri, s. n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință. ◊ Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lăcáș s. n.] – Din magh. lakás (după loc).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locaș
a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit. Vezi definitia »
TĂÍȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș. Vezi definitia »
COCOLÓȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Probabil formație onomatopeică. Vezi definitia »
ceaúș-baș s.m. (înv.) căpetenia ceaușilor; vătaful de aprozi ai Divanului domnesc. Vezi definitia »
cumpănáș, cumpănáși, s.m. (înv.) tovarăș, soț, asociat. Vezi definitia »