Definita cuvantului prea
PREA adv. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă. A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă. (Fam.) Asta e prea-prea = asta întrece măsura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea puțin. 2. Element de compunere care înseamnă „foarte”, „peste măsură” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din sl. prĕ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu prea
venghereá, vengheréle, s.f. (înv. și reg.) haină de pâslă înflorată cu găitane, purtată de haiduci, de țăranii ardeleni și apoi de surugii; chebe, ghebă. Vezi definitia »
despicarea firului in patru.(cuvantul apare folosit la umberto eco,in romanul „pendulul lui foucault”) Vezi definitia »
NEA2 s. f. (Înv., reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis. Vezi definitia »
drepneá (drepnéle), s. f. – Varietate de rîndunică (Cypselus apus). Origine incertă. Este fără îndoială legat de gr. δρεπάνις, poate prin intermediul unui lat. *drepanella (Candrea, Rom., XXXI, 308; Pușcariu 549; Diculescu, Elementele, 434; Candrea; Rosetti, I, 166); însă cuvîntul, comunicat de S. Fl. Marian de la București pare suspect și ar putea fi foarte bine o interpretare neologică a gr. Vezi definitia »
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja. Vezi definitia »