Definita cuvantului preceptor
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu preceptor
smícor s.n. (reg.) vârf al arborelui. Vezi definitia »
GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemuleț. – Ghem1 + suf. -ușor. Vezi definitia »
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora. Vezi definitia »
MOMITÓR, -OÁRE, momitori, -oare, adj. (Rar) Care momește; ademenitor. – Momi + suf. -tor. Vezi definitia »
BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur. Vezi definitia »