Definita cuvantului vorbi
VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. ◊ Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦ Tranz. A rosti cuvinte. ◊ Expr. A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde. ♦ A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦ Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦ Fig. A pleda în favoarea cuiva. 2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. Refl. recipr. și intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. 4. Intranz. A face o expunere; a ține un discurs. – Din vorbă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vorbi
neghiobí vb. IV refl. (înv.) a deveni neghiob; a se prosti, a se tâmpi. Vezi definitia »
a-i ieși peri albi expr. a-și face griji; a fi tracasat / suprasolicitat / stresat. Vezi definitia »
DUBÍ, dubesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A tăbăci, a argăsi. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare. 2. Refl. (Despre in, cânepă, etc.) A se muia, a se topi, a se destrăma. – Din ucr. dubyty. Vezi definitia »
BASARABI 1. Oraș în jud. Constanța, situat în Pod. Dobrogei de Sud, la 20 km V de Constanța; 10.927 loc. (1991). Port pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Expl. de calcare și cretă. Constr. și reparații navale; întrepr. de utilaj greu pt. constr.; prefabricate din beton. Complex de creștere a taurinelor. Stațiune de cercetări viticole. Podgoria Murfatlar. Centru pomicol (piersici). Rezervație naturală complexă „Fîntînița Murfatlar” (20 ha). Declarat oraș în 1989. Pînă în 1975, s-a numit Murfatlar. 2. Important ansamblu de monumente rupestre creștine (sec. 10-11), descoperit pe terit. com. Murfatlar (azi Basarabi), compus din șase bisericuțe, galerii, încăperi pentru locuit, cavouri și morminte. Pereții acestora sînt acoperiți cu figuri incizate, inscripții runice, slavone (922) și în limba greacă (992). Vezi definitia »
absorbí (absórb, absorbít) vb. – 1. A suge, a înghiți, a se îmbiba. – 2. A preocupa. < Fr. absorber, cf. sorbi. – Der. absorbant, adj.; absorbitor, adj.; absorpțiune, s. f., din fr. Vezi definitia »