iscuseálă s.f. (înv.) abilitate, ingeniozitate. Vezi definitia »

SUPRASÁRCINĂ, suprasarcini, s. f. Sarcină suplimentară față de sarcina nominală pe care o are de suportat un sistem tehnic și care ar putea să pericliteze siguranța în funcționare a acestuia. – Supra- + sarcină (după fr. surcharge). Vezi definitia »

CURÁNTĂ s.f. Vechi dans francez în măsură de trei timpi, cu o mișcare vioaie; melodia acestui dans. [< fr. courante]. Vezi definitia »

ERÍSTICĂ s.f. Arta de a controversa, folosind argumente subtile sau artificii sofistice. [< fr. éristique, cf. gr. eristikos < erizein – a discuta în contradictoriu]. Vezi definitia »

tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni). Vezi definitia »