CURBÚRĂ s.f. Îndoitură în formă de arc, arcuire; loc unde se află o îndoitură. [< fr. courbure]. Vezi definitia »

RĂPITÚRĂ, răpituri, s. f. (Rar) Răpire. – Răpi + suf. -tură. Vezi definitia »

cobílă (cóbile), s. f. – 1. (Înv.) Iapă. – 2. Suport cu care se transportă plugul. – 3. Scaun de rotar. – 4. Pîrghie. – 5. Țăruș, pripon. – Var. cobîlă (Mold.). Sl. kobyla „iapă” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der. cobiliță, s. f. (pîrghie, bucată de lemn pentru a duce două găleți o dată; lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația Lebedei), care poate proveni și direct din bg., sb. kobilica „iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „țăruș, par” provine coblizan, s. m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban îl leagă, nejustificat, de goglează. Vezi definitia »

DECOPÉRTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopértă s. f.] – Des¹- + copertă. Vezi definitia »

DEFERVESCÉNȚĂ s.f. (Med.) Diminuare sau dispariție a febrei, anunțând convalescența. [< fr. défervescence]. Vezi definitia »