BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis. Vezi definitia »

PREMATURITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi prematur. (< fr. prématurité) Vezi definitia »

IMPRESIONABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi impresionabil; sensibilitate, emotivitate. [Pron. -si-o-. / < fr. impressionnabilité]. Vezi definitia »

PERMEABILITÁTE s.f. Calitate a ceea ce este permeabil. [Cf. fr. perméabilité]. Vezi definitia »

CALOZITÁTE s.f. Întărire și îngroșare a pielii. [Cf. fr. callosité, lat. callositas]. Vezi definitia »