NAZ- v. nazo-. Vezi definitia »

MIRÁZ² s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira¹. Vezi definitia »

gogleáz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogléze Vezi definitia »

macáz (macázuri), s. n. – Ace, schimbător de cale. – Megl. măcaz „căprior”. Tc. makas „foarfecă” (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9), cf. ngr. μαϰάσι „traversă”, sb. makaze „tăietor”. – Der. macagiu, s. m. (acar), din tc. makasci. Vezi definitia »

grumáz (-zi), s. n. – 1. (Înv.) Colină, delușor. – 2. Gît, beregată. – 3. Gîtlej. – 4. Gît, ceafă. – 5. Parte mai îngustă a unor obiecte. – Var. (pl.) grumaji, (rar) grumazuri. – Mr. grumadz, gurmadz. Lat. gruma, cuvînt atestat numai cu sensul de „sfîrc de sîn”; dar care trebuia să fi însemnat și „delușor, colină” (CGL, II, 223), var. de la grumus „colină”, cf. grum, cu suf. -ză, (Papahagi, Notițe, 24; cf. Pușcariu 743; REW 3888; DAR). Cf. și it. digrumare „a rumega” și sugruma. Celelalte ipoteze nu sînt suficiente: din fondul autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9); din alb. grumás, gurmás (Cihac, II, 718; Meyer, Alb. St., IV, 76; Meyer 133; cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 117); de la un lat. *grumātium, combinație a lui grumus ca palatium (Pascu, I, 196); anterior indoeurop. (Lahovary 328). Comun întregului teritoriu al rom. (ALR, I, 36). – Der. grumăjer, s. n. (parte a armurii care apără gîtul); grumăzare, s. f. (boală de gît). – Cf. grunț. Vezi definitia »