Definita cuvantului grumaz
grumáz (-zi), s. n. – 1. (Înv.) Colină, delușor. – 2. Gît, beregată. – 3. Gîtlej. – 4. Gît, ceafă. – 5. Parte mai îngustă a unor obiecte. – Var. (pl.) grumaji, (rar) grumazuri. – Mr. grumadz, gurmadz. Lat. gruma, cuvînt atestat numai cu sensul de „sfîrc de sîn”; dar care trebuia să fi însemnat și „delușor, colină” (CGL, II, 223), var. de la grumus „colină”, cf. grum, cu suf. -ză, (Papahagi, Notițe, 24; cf. Pușcariu 743; REW 3888; DAR). Cf. și it. digrumare „a rumega” și sugruma. Celelalte ipoteze nu sînt suficiente: din fondul autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9); din alb. grumás, gurmás (Cihac, II, 718; Meyer, Alb. St., IV, 76; Meyer 133; cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 117); de la un lat. *grumātium, combinație a lui grumus ca palatium (Pascu, I, 196); anterior indoeurop. (Lahovary 328). Comun întregului teritoriu al rom. (ALR, I, 36). – Der. grumăjer, s. n. (parte a armurii care apără gîtul); grumăzare, s. f. (boală de gît). – Cf. grunț.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grumaz
POGHIÁZ, poghiazuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Unitate militară trimisă într-o țară străină ca să prade; ceată de jefuitori. ◊ Expr. A umbla în poghiazuri = a umbla fără rost, a hoinări. 2. (Reg.; la pl.) Râpe, coclauri. [Var.: podghiáz s. n.] – Din pol. podjazd. Vezi definitia »
BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște bine (pe cineva) după toate apucăturile sale. 2. Fig. (Ir.) Deștept, iscusit, grozav. – Bg. brjaz. Vezi definitia »
TURCOÁZ / TURCOÁZĂ I. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră-verzuie. II. s. f. fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, piatră semiprețioasă; peruzea. (< fr. turquoise) Vezi definitia »
RAZ, razuri, s. n. 1. Rangă. 2. Unealtă formată dintr-o bară rotundă și scurtă de oțel, cu tăiș lățit și ascuțit la un capăt, folosită de tâmplari, dulgheri etc. – Din scr. raz. Vezi definitia »
a-și mușca mâinile de necaz expr. a fi foarte necăjit. Vezi definitia »