PERIGÍNIU s. n. (bot.) înveliș al organelor de reproducere femele. (< fr. périgynium) Vezi definitia »

PANARÍȚIU s.n. (Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron. -țiu, var. panariciu s.n. / < lat. panaricium, cf. fr. panaris]. Vezi definitia »

CLIMACTÉRIU s. n. Perioadă care marchează sfârșitul maturității unei persoane și care se caracterizează printr-un ansamblu de modificări fiziologice, funcționale și psihice. [Pr.: -ri-u] – Din germ. Klimakterium. Vezi definitia »

MECÓNIU s. n. 1. Suc de mac; opiu. 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere. – Din fr. méconium, lat. meconium. Vezi definitia »

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli. Vezi definitia »