EMPÓRIU s. n. (ant.) agenție comercială într-o țară străină. ◊ edificiu amenajat pentru operații și tranzacții comerciale. (< lat., fr. emporium) Vezi definitia »

BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli. Vezi definitia »

PANARÍCIU s.n. v. panarițiu. Vezi definitia »

chiringíu s.m. (reg.) noaten (miel) de doi ani. Vezi definitia »

MORATÓRIU, -IE adj. Care acordă un termen de plată; în legătură cu un moratoriu. ◊ Dobânzi moratorii = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune moratorii = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. [Pron. -riu. / cf. fr. moratoire, lat. moratorius]. Vezi definitia »