MĂCÉȘ, măceși, s. m. Gen de arbuști cu spini, cu flori roșii, trandafirii, galbene sau albe și cu fructe roșii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură², rug¹. (Rosa). [Var.: măciéș s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

făcláș, făcláși, s.m. (reg., înv.) purtător de faclă (v.); făcliaș. Vezi definitia »

GĂLBINÁȘ, gălbinași, s. m. Gălbior (2). – Din galben + suf. -aș. Vezi definitia »

CIUCURÁȘ, ciucurași, s. m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. Plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule (Adenostyles alliariae). – Ciucure + suf. -aș. Vezi definitia »

poș¹, póșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal. Vezi definitia »