CICONIIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări care are ca tip bâtlanul; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Pron. -ni-i-, sg. ciconiiformă. / < fr. ciconiiformes, cf. lat. ciconia – barză, forma – formă]. Vezi definitia »

pronúme (pronúme), s. n. – 1. Parte de vorbire care ține locul unui substantiv. – 2. Nume (de familie). – Fr. pronom, tratat după paralelismul nom – nume (după opinia neverosimilă a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prénom, și sensul de „nume de botez” cu cel de „supranume”; pentru care unii puriști recomandă forma prenume, s. n., care se folosește numai pentru prenumele latine. Vezi definitia »

OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime. Vezi definitia »

ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Din argat + suf. -ime. Vezi definitia »

Marime care caracterizeaza un material din punctul de vedere al conductiei caldurii. Vezi definitia »