STRATOCÚMULUS s. m. formație de nori inferiori cu aspect de câlți sau de sfere de culoare cenușie, dispuse în rânduri ori în grupuri, la o altitudine între 5⁰ m și 2⁰ km; cumulostratus. (< fr. strato-cumulus) Vezi definitia »

PLUTÉUS s. m. larva echinodermelor. (< germ. Pluteus) Vezi definitia »

ALTOCÚMULUS s. m. formație de nori dispuși în grupuri sau șiruri, de culoare cenușie, la altitudine de 600⁰ m. (< fr. altocumulus) Vezi definitia »

TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »

EQUUS [-CVUS] s. n. inv. gen de mamifere imparicopitate: calul, măgarul, zebra etc. (< lat. equus) Vezi definitia »