DÉMON, demoni, s. m. 1. Diavol, drac. ♦ Fig. Om rău. ♦ Ființă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. ♦ (În gândirea mitică și în poezie) Geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc. [Var.: (reg.) dímon s. m.] – Din ngr. démonas. Cf. fr. démon. Vezi definitia »

-GON² Element secund de compunere savantă cu semnificația „sămânță”, „origine”, „naștere”. [< fr. -gone, gr. gone]. Vezi definitia »

DOMINIÓN s. n. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independență. (< fr., engl. dominion) Vezi definitia »

PLANCTÓN, planctonuri, s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care constituie hrana peștilor și a altor animale acvatice. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton. Vezi definitia »

BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Fr. berthon. Vezi definitia »