LÓCUS pl. -ci/ s. m. poziție determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului. (< lat. locus) Vezi definitia »

ADÚS, -Ă, aduși, -se, adj. 1. Aplecat, încovoiat. 2. (În expr.) Adus din meșteșug = întocmit cu dibăcie. Adus din condei = exprimat cu abilitate. – V. aduce. Vezi definitia »

ÍCTUS s. n. 1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric. 2. partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (med.) atac morbid, subit; șoc. (< fr., lat. ictus) Vezi definitia »

ÓCULUS s. n. fereastră circulară de mici dimensiuni, a unor biserici romanice, sau de epocă gotică timpurie. (< fr. oculus) Vezi definitia »

ÚLCUS, ulcuse, s. n. 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură. – Din lat., fr. ulcus. Vezi definitia »