RÁDIUS s. n. Os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului. [Pr.: -di-us] – Din fr., lat. radius. Vezi definitia »

VITÉLLUS s. n. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. (< fr., lat. vitellus) Vezi definitia »

ADÚS, -Ă, aduși, -se, adj. 1. Aplecat, încovoiat. 2. (În expr.) Adus din meșteșug = întocmit cu dibăcie. Adus din condei = exprimat cu abilitate. – V. aduce. Vezi definitia »

CONCÉNTUS s. n. melodie corală liturgică la unison, melismatică, care se opune recitării solo. (<fr. concentus) Vezi definitia »

TÓFUS, tofusuri, s. n. Depozit de urați de sodiu și de calciu format în articulațiile și cartilajele urechii, degetelor, cotului etc., la bolnavii de gută. – Din fr. tophus. Vezi definitia »