șufán, șufáne, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu se scape peștele pe sub el. 2. (în forma: șifan) prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea. Vezi definitia »

CYÁN s.n. Termen folosit în fotografia în culori pentru a desemna nuanța obținută prin amestecul spectral al albastrului cu verdele. [Pron. ci-an. / < engl., fr. cyan, cf. gr. kyanos – albastru]. Vezi definitia »

șován³, șovánă, adj. (reg.) strâmb. Vezi definitia »

FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației de bază a Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau la populația ei, din Fenicia. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. Vezi definitia »

SEMIPLÁN s. n. (geom.) fiecare dintre cele două părți ale unui plan împărțit de o dreaptă oarecare. (după fr. demi-plan) Vezi definitia »