Definita cuvantului presă
PRÉSĂ, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. ♦ Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expr. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu presă
GONDOLĂ s. f. 1. BarcĂ? vene ianĂ? lungĂ?, cu fundul plat, încovoiatĂ? la prorĂ? si la pupĂ?, care se manevreazĂ? cu o singurĂ? vâslĂ?, în picioare. 2. Locas în care se plaseazĂ? motorul avionului atunci când se gĂ?seste în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. o ~ de dirijabil = nacelĂ?. 3. TonetĂ? rotundĂ? care serveste la prezentarea mĂ?rfurilor întrâ??un magazin. -Din it. Gondola, fr. Gondole Vezi definitia »
MIOPLÁSMĂ, mioplasme, s. f. Protoplasmă care înconjură nucleul celulei musculare. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myoplasma. Vezi definitia »
țárină (-ni), s. f. – Cîmp, ogor, arătură. Sb. carina „vamă” și „cîmp”. Sensul inițial este cel de „dare”, de la car „împărat”. Trecerea semantică se bazează pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. în rom. poarta țarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cîmpul său, și care era păzită de obicei de un slujbaș numit jitar. Cf. Tiktin și Densusianu, GS, I, 352; legătura cu bg. celina (cf. țelină), propusă de Conev 68, nu este posibilă. Rut. caryna, rus. carina, par să fie sl., în contradicție cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; și Vasmer, III, 282. Vezi definitia »
ÁRMĂ s. f. 1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare. ♦ ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ĕle = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon. 2. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii. (< lat. arma) Vezi definitia »
BOÁLTĂ s. f. v. boltă. Vezi definitia »