SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, s. f. 1. Însămânțare. 2. (La pl.) Plante ieșite din sămânța semănată. 3. Loc, teren însămânțat. – Semăna¹ + suf. -ătură. Vezi definitia »

APERTÚRĂ s. f. 1. deschizătură, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura) Vezi definitia »

HIALINÓZĂ s. f. transformare patologică a substanței fundamentale a țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă. (< fr. hyalinose) Vezi definitia »

SPERMIOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Ultima fază a spermatogenezei. [Pron. -mi-o-. / < fr. spermiogenèse]. Vezi definitia »

LACÚNĂ s. f. 1. spațiu gol în interiorul unui corp; lipsă. ◊ (fig.) ceea ce lipsește ca un lucru să fie considerat complet. ◊ întrerupere într-un text. 2. spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște. 4. (fiz.) nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna) Vezi definitia »