FRONTÁL, -Ă I. adj. 1. din regiunea frunții. ◊ (s. n.) mușchi al frunții. 2. din, așezat în față. ♦ abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție. ◊ referitor la front (5). II. s. n. 1. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. 2. parte proeminentă a unui obiect. (< fr. frontal) Vezi definitia »

BIMETÁL s.n. 1. Produs obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. Organ sensibil, compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, servind pentru controlul temperaturilor. [Cf. germ. Bimetall, fr. bimétal]. Vezi definitia »

RECITÁL s.n. Concert în care cântă (la un singur instrument) un singur artist sau un singur ansamblu. [Pl. -luri, -le. / < fr. récital, cf. engl. recital]. Vezi definitia »

PODVÁL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță; p. ext. suport de lemn sau de piatră. – Din scr. podvala. Vezi definitia »

UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se întrebuințează sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. Vezi definitia »