cóbie, cóbii, s.f. (reg.) 1. noadă (la om), târtiță (la animale). 2. rădăcina cozii (la cal). 3. (reg.) iadeș (la păsări). 4. locul gol de lângă șoldul vitelor; flămânzare, cof. Vezi definitia »

SUBNUTRÍȚIE s.f. Subalimentație. [Gen. -iei. / < sub- + nutriție]. Vezi definitia »

OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie. Vezi definitia »

XEROSTOMÍE s.f. (Med.) Senzație de uscare a gurii, datorită unei insuficiente salivații. [< fr. xérostomie, cf. gr. xeros – uscat, stoma – gură]. Vezi definitia »

AEROGEOLOGÍE s. f. Ansamblu de informații geologice culese din avion. [Pr.: a-e-ro-ge-o-] – Din germ. Aerogeologie. Vezi definitia »